Chiar si ”greselile” sunt fun cu micul Pen…pai hai sa va povestesc…prietenul care mi l-a dat sa ma ”joc” cu el nu mi-a zis ca e pus sa masoare spot. Si ce daca? o sa ziceti. Eii, pai tocmai de aici a venit lookul asta al imaginilor, combinatia de B&W grainy si masurare spot a dat look-ul asta foarte contrastat al imaginilor. Ca si in asta: 
Imaginea asta trasa cu o masuare average ar fi aratat cu totul altfel, n-ar mai fi avut aerul asta visator si, mai mult, chiar daca zona superioara pare arsa micul Pen a avut grija, cumva, sa nu fie deloc suparator efectul. 
Cam asta ar fi…concluzie? nici una, doar o parere. Super haios, te face aproape invizibil pentru cei fotografiati – chiar si cu micul zoom M. Zuiko Digital 14-42 f/3.5-5.6 dimensiunile sunt mici. Ar mai fi problema pretului – de banii astia poti sa-ti iei oricand un dslr. Aici, voi va faceti propriile socoteli si alegeri :)…
Mie personal mi-a pus un mic zambet pe fata ceea ce nu-i putin lucru nowadays.
Of, denumirile astea :)…in esenta, ce urmeaza n-are nici o treaba cu un review, am scris denumirea acolo, in titlu numai pentru ca am de facut un mic / modest compliment oamenilor de la Olympus care, din punctul meu de vedere, au gasit un echilibru taare ok intre dimensiuni, performante si pret cu ”jucaria” asta….intr-o mica plimbare cu acest Pen mi-am recapatat si eu un pic pofta de a face imagini…e mic – dar ok de tinut in mana – si ii spun ”jucarie” numai datorita dimensiunilor, in rest ai cam tot ce-ti trebuie la tine – ma rog, in fine, in functie si de ce ai fost dispus sa platesti pe sticle pentru el…
Genul asta de imagine a iesit atunci cand am inceput sa ma joc cu picture style-urile pe care le are de oferit; asta era un B&W grainy da’si foarte contrastat, ceea ce nu e rau deloc, mai ales ca negrul e chiar negru s,i daca incerci asa ceva in post productie, trebuie sa traaagi tare de fisiere :).. Cat despre grain, cred ca trecem deja de etapa aia in care eram ingroziti sa ridicam ISO….cred ca o sa ne dorim din ce in ce mai des sa reintroducem oleaca de grain…
Va mai arat si maine!
Acolo, sus se vede mare o reclama la un show Let It Be….
Aici va spuneam ca a inceput ”nenorocirea” pentru mine, din simplul motiv ca era zona de teatre si music hall si dintr-o privire erau cel putin 10 spectacole care meritau vazute. De altfel oameni tineri care-ti spun zambind ”discounted theater tickets, sir” sunt in toata zona centrala iar micile afise de la metrou vorbeau de o viata culturala care ”duduie” – scuzati expresia :).
Iaca si zona chinezeasca – in plin Soho. Cu asta va trebui sa ne obisnuim cam oriunde ne ducem in lume…
Asta ca sa fie mai clar!
Imaginea asta mi-e tare draga – asa stramba cum am tras-o -. Ma luase frigul – ploua – si ma tot gandeam sa bag aparatul in rucsac dar nu ma rabda inima….
Cam atat pe azi..vorbeam cu un prieten ca ”are povesti nerezolvate cu orasul asta…”…ei bine simt la fel, trebuie vazut pe indelete, eventual in mai multe reprize si cu ceva bani de buzunar….
Genul de atmosfera pe care-l iubesc…vremea foarte urata dar strada vie tot timpul…
Unul dintre cele mai puternice simboluri – ale lor 🙂 – britanice…care se cam duce though… mda, in anumite zone deja a fost inlocuit cu un design mai ”contemporan” dar care nu are in niciun caz appeal-ul celui vechi…
Aici a inceput ”dezastrul” pentru mine…dar povestim mai multe maine ok? ….
Cam asa arata Camden, zeci de stradute cam la fel..mai boem in ultima vreme, si cu ceva suprize pentru mine – nu-mi facusem lectiile despre ce inseamna Camden Town :)-.
Oamenii zambesc, sunt relaxati – cu ceva exceptii. Traficul e incredibil de calm/ fluid, nu am auzit claxoane decat odata de la fanii unei echipe de fotbal – care se ”dadeau” cu steagurile fluturand la geamurile masinii.
That’s Camden – nici macar nu e cea mai cocheta straduta pe care am descoperit-o…
….sau asta :).
Aici a aparut prima supriza: la cateva sute de metri de locul unde am stat a aparut chestia asta, pentru unii celebra Roundhouse – zic pentru unii pentru ca aici au cantat candva Pink Floyd si Jimi Hendrix,
mai multe aici: http://www.londontown.com/LondonInformation/Attraction/Camden_Roundhouse/59ca/
Se canta si acum, sunt de altfel zeci de chestii – mari si foaaarte mari – de vazut in Londra aproape zilnic. Acolo bugetul pentru show-uri chiar are sens…
Ok, ce papam la Londra…cam orice ti-ai putea imagina vreodata..si spre deosebire de Bucuresti poti manca de la taraba cam fara grija…sau exista varianta Sainsbury’s sau Lidl care pot provoca socuri pentru un roman: prietenul la care am stat a gatit cu chestii de la astea 2 magazine pentru 5 persoane de 11 pounds. Da, daca faceti socoteala’s vreo 14 euro adicatelea vreo 60 ron….vita cu legume si niste cidru pe alaturi….incercati asta in Bucuresti….
Un canal foarte pitoresc….
V-am povestit deja de trafic :)? ia uite-l…nu-i ….asta era ora de lucru…
Aici se cam termina Camden, voila un bloc – am vazut chiar si mai asemanatoare cu ale noastre, cele ceausiste….
Aha, ce faci cand ai un calcan vizibil al unei cladiri vechi..voila!
Si un pic de street fashion londonez….
Cam atat pentru azi, mai povestim si zilele urmatoare….