Va povesteam ca la Budapesta am stat tot timpul cu aparatul la ochi, chestie pe care in Bucuresti n-o mai ”simt” :(….eih….ce voiam sa zic e ca din cand in cand e bine sa-ti iesi din limita ta de confort. E un refresh foarte dragut si pentru creier. Stati pe aproape ca am niste imagini tare dragute de la un eveniment cu oameni frumosi care se iubesc si ….gata…nu va mai zic.
N-am mai facut niociodata chestia asta, de altfel genul este deosebit de vast inca din denumire, street photography. Insa este addictive....
L-am admirat pe domnul din imagine pentru cateva minute...nu va mai zic de miros...
Street photography? oooh, tough, very tough…ok, pana acolo mai e cale lunga insa, la Budapesta s-a intamplat o chestie care nu mi se mai intampla in Bucuresti…stat cu aparatul la ochi aproape toata ziua, tot timpul ceva proaspat de descoperit, o atmosfera lipsita de orice fel de agresivitate. Cei mari in domeniu pe care i-am descoperit in ultima vreme au tot felul de stiluri de a aborda oamenii, asta banuiesc ca are infinit de multe variante si e muuult de lucrat dar cred ca batranul meu canon 5d nu e potrivit pentru asa ceva, mai ales cu 24-70 cu 2,8…prea mare/ negru/ agresiv…budapestanii sunt probabil mai obisnuiti, aici in Bucuresti nu merge deloc asa.
Grrrrr, I’m dreadful …. :))
L-am admirat cateva minute :), era in ''filmul'' sau la cantarea celor de la East Roots. Uitasem sa vi-l arat si ar fi fost pacat.
A si plouat in seara aia, asta nu ne-a impiedicat sa ne bucuram de cantarea celor de la East Roots.
Pe mine ma incanta orice prilej de a trece prin centru. Iar daca asta presupune si montarea unei scene 🙂 cu atat mai bine!! Pe East Roots i-am descoperit acum un an – cred – la preselectia de newcomers la Stufstock, au facut o figura frumoasa si le place – inca – sa cante, sa fie acolo pe scena, ceea ce n-as putea spune despre muuulte alte band-uri romanesti.
http://eastroots.ro/ aici puteti si descarca ceva cantece East Roots.
O combinatie de culori care m-a tentat intotdeauna :)...se putea invata olarie la street delivery.
Concentrati, interesati...greu sa-i faci asa 🙂
Un ''obicei'' adoptat de la altii, eu din pacate nu am vazut asa ceva in Bucuresti. O astfel de bicicleta ar trebui sa marcheze locul unde a murit un om pe 2 roti 🙁
E prima data pentru mine. Recunosc, m-am dus cu o oarecare doza de scepticism dar…ei bine da, m-a prins, e genul de eveniment care-ti mai da ceva sperante cu privire la oameni si la tara asta….